arhitectura unei expeditii

Tot am stat m-am gandit si m-am rasucit cum sa facem arhitectura prin itemeu. Am gasit ceva variante impreuna cu crisu alias codu aka Je, faur dupa catalogul de la scoala. Daca anul trecut mai aveam ceva sperante, anul asta s-au dus aproape toate pe apa dambovitei. Dar noi putem gandi la modul abstract si in acelasi timp ne putem face si intelesi daca vrem. La modul abstract o arhitectura poate fi de or’ce! Asadar, cu sanse mult mai mari de reusita ne-am apucat de arhitectura unei expeditii: “Expeditia Oria” cu numele scurt e-oria. Acuma, asa cum toti pasionatii care migreaza totul pe Internet isi redenumesc activitatea in e-cucu, asa si pentru noi “e” va veni de la expeditie. Dupa caz ar mai putea veni si i de la icstrim dar dupa cum veti vedea imediat nu vorbim de icstrim ca nu e cazul. Detalii despre Arhitectura tehnica, dar nu numai, la urmatorul link: http://expeditiaoria.wordpress.com/

E adevarat ca au aparut ceva pagini suspecte pe plog, cu privire la tot felul de scule si echipamente specifice unei plimbari usoare pe vre-un deal. Expeditia o numim plimbare sau plimbarica asa cum mi-a spus un domn cu barba de la magazinul himalaya (cred ca stie el mai bine de ce, n-am insistat), iar daca tot e vorba de o plimbarica atunci pe’ tata fagaras l-a botezat crisu dealu’ =))

Aveam 3 locuri disponibile, acum toate ocupate: Eu – vorbesc de mine, Je si ‘Oria. E posibil ca Mr. ‘Oria sa nu vina fiind foarte ocupat cu descoperirea lumii desi suntem convinsi ca si-ar dori din toata inima, locul dansului va putea fi ocupat numai de trimisul sau special, banuim noi ca nu poate sa fie decat manu alintat manelusu aka tata lu’ oria cu bandana.

Daca de prin alte surse a iesit la iveala ca ma antrenez foarte tare, ei bine aflati ca pana una alta am racit destul de tare si deocamdata am limitat antrenamentul la mersul pe jos sau cu trotineta. Totusi, pregatirea minutioasa a expeditiei si cantarirea la propriu a fiecarui echipament, poate ma va scuti in unele cazuri de lipsa de conditie fizica. Totusi e vorba de o plimbare doar nu facem Semenicu’ aka  Mont Blank

Dupa finalizarea arhitecturii, prin vointa, putem sa o implementam. Daca unii au reusit sa faca ceva simulari frecand cindrelu, altii n-au frecat decat trotuarele din bucuresti sau ceva mameloane (spun din experienta). Astfel vom face implementare incepand cu luna august cu acordul unanim!

prietenie de durata

Era seara tarziu si veneam spre casa. La un moment dat in fata mea un el si o ea se tineau de mana, ea cu un mers dezordonat ii intindea mana si parea ca se cam alinta. Ma apropii si constat ca nu erau chiar tineri Trec pe langa ei, moment in care ea ii spune: “mai zii si tu ceva!”

revizie

Ieri am dus avionu la revizia de 500 de mii de km

Fara nici un mistou.. l-am lasat acolo pentru ca dureaza putin. Nu poti sa faci intr-o zi o revizie cu simt de raspundere la un avion.

festin

Azi am savurat la pranz mancarea pentru aventuri. Am desfacut plicul si am cautat capsula care pastreaza uscat continutul. E de preferat sa nu uiti sa faci asta. Apoi am turnat 330g apa fiarta in plic si am asteptat 10 minute, timp in care lance ma urmarea satisfacut. De ce 330g? nu stiu asa mi-a ramas in cap de la magazin. Ulterior mi-am dat seama ca ar fi mers chiar mai multa apa. Cum a iesti? Excelant as putea spune. Un piure de cartofi cu legume printre care si ceapa si bucati de carne. Fiind amestecate, mancarea de aventuri avea atat gust dar si consistenta unei musaka. Pe viitor as folosi putin mai multa apa si as amesteca ceva mai zdravan continutul. Mancarea foarte buna a fost gustata de lance care a refuzat piureul lui

cu grataru la cec

azi am fo la fitness si nu numai…

M-am invartit ce m-am invartit si am ajuns la astia. Nu m-am dus asa ca taunele nepregatit, va dati seama ca eu, care n-am vazut niciodata o sala de fitness decat din exterior si din filme, trebuia sa ma pregatesc putin. Asa ca am apelat la un prieten care frecventeaza astfel de locuri pentru o initiere. Nu intru in astfel de amanunte plictisitoare si trec direct la fapte. Bag in traista echipamentul sportiv luat azi din ocean, decolez si ajung in centru pe langa sala palatului. Intru in incinta cu pricina dupa ce ma duc la alta usa initial si deranjez un domn la interfon dar ma rog.. trecem cu vederea ca eram pentru prima data si nu stiam exact locatia. Nu stiam de ce doi portari imi tot faceau semne disperate sa nu sun acolo =)) … erau cei ce pazeau intrarea la sala si care m-au vazut ca eram ca orbetele. In cele din urma intru si ma duc la receptie de unde trebuia sa ridic cardul. Dau boletinul si ma intreaba duduia de la ce firma sunt… pauza… inspirat ca de obicei zic ca nu imi aduc aminte firma si sa se uite ea.. se uita si zice.. raiffeisen ! m-a lovit! Da, am uitat de firma asta zic eu.. nu stiam sigur daca e vorba de cec sau raiffeisen, zic,  dar daca ziceti dumneavoastra raiffeisen atunci asa sa fie. Ma pune sa semnez pe card, cam cum te pune si raiffeisen sa semnezi pe cardul de bancomat si imi spune ca asta e singurul mijloc prin care pot intra in toate salile lor si sa-l pastrez bine ca e 20 de euro. Iau cardul si ma fac repede nevazut in interior crezand ca am scapat ieftin. Urmaresc indicatoarele care aratau spre vestiare, trec pe langa piscina si nimeresc in sala de muschi. Ma vede o duduie mai dezorinetat si imi spune ca vestiarele sunt la subsol. OK! ma duc la subsol, dar aici toate vestiarele inchise… Normal ca imi trebuia cel putin o cheie ca sa deschid macar unul. Ca sa nu mai lungesc agonia, il intreb pe unu de era in pula goala p-acolo cum se deschid draciile astea si ala imi zice repede pt. ca nu avea chef probabil de discutii fiind in inferioritate, sa merg la receptie si sa iau o cheie. Chilu meu! N-am scapat de muiere. Ma duc, o intreb care e treaba cu vestiarele si imi cere cardul. Ii dau cardul cu mare retinere si imi da o cheita spunandu-mi sa nu o pierd ca valoreaza si aia 20 de euro.. ba a naibii cheita .. vestiarul cu nr. 100.. probabil ca d-aia valora 20 de euro ca era un vestiar pt vip-uri. Imi zice duduia ceva de genu’: “N-ati mai fost pe la noi! Nu, n-am mai fost..” ce sa-i mai explic eu ca “n-am mai fost” asta e la modul cel mai absolut ca tot nu va intelege. Imi iau doo prosoape unu mare si unu mic si ma duc spre vestiare direct pentru ca stiam drumul. Pe drum constat ca erau calde prosoapele iar la coborare dau peste 4 malaci cu figuri de cocalari cu brandurile tatuate si cat curu meu de mari care tocmai plecau. Am remarcat la unul din ei un lant maricel la gat si cred ca la toti mersul ala specific lor de parca sunt pisati pe ei. Chiar nu stiu de ce trebuie mearga in felul asta categoria sus mentionata? Cum sa va spun .. daca ii pui pe o pista de bicicleta calca perfect cu stangu pe banda delimitatoare stanga si cu dreptul pe cea din dreapta.. dar cred ca stiti exact despre ce e vorba dar ramane o necunoscuta deocamdata.

In gandul meu zic: “Nu scapi de astia nici aici frateee..” Am remarcat apoi ca au plecat toti la momentul acela pentru ca nu am mai zarit pe nici unul apoi.. deci raportul cocalari / resul este foarte foarte mic.

Un prieten mi-ar spune ca locatia asta e o locatie de ketzi . Ce pot sa spun e ca e o locatie cu multe basini! E dichisita, are multe aparate, are piscina, sauna, vestiare curate, masaj, spa, cosmetica .. dotati ce sa zic.. putin cam inghesuite toate dar ramane sa incerc si celelalte locatii . Pot sa va spun ca e foarte cool sa ai handsfree si sa vorbesti la telefon in timp ce alergi pe banda sau dai la tricicleta sau la aparatele alea care simuleaza alergatul.. era una, foarte cool gagica de altfel a sunat cateva prietene pentru a avea conversatii de genu: “ce faci? eu? haaaaa.. pai eu sunt la sala draga! Sport, sanatate, frumusete..! mai am inca juma de ora de lucru pentru azi.. ce sa fac.. ” . Adevarul e ca trec altfel minutele alea de bicicleta discutand cu un tampit dispus sa asculte astfel de lucruri interesante =))

N-am dat in branci ca nu e genul meu sa mut aparatele din locul in care au fost montate si am respectat instructiunile primite de la prietenul meu, neavand nevoie de nici o indrumare. Pot sa va spun ca multe aparate au display cu touch si probabil un computer asa ca m-am descurcat de minune. Restul aveau instructiuni de folosire si indrumar cu poze privind exercitiile si efectele exercitiilor lipite pe ele. Asa ca pentru cine vrea sa incerce dar ii este teama ca nu se va descurca pot sa le spun ca in afara de 2-3 chestii care aratau ca problemele din gazeta de fizica-chimie din clasa a 9-a, cu combinatii multiple de scripeti, parghii si greutati unde instructiunile nu existau deoarece n-ar fi incaput insirate pe profilele din Fe-C ale aparatului, in rest cam toate erau abordabile din pozitie de superioritate.

Termin pana la urma reprizele, cu ceva greutate, dar elegant si ma indrept spre vestiar sa ma schimb pentru piscina. Ahhh abia astept sa ma balacesc! Alea alea.. normal ca nu nimeresc intrarea direct din vestiar si ma trezesc tot la duduie in slip si cu prosopul dupa mine )))))) Imi zice aia caaa .. “acum daca tot ati urcat pana aici intrati .. dar este intrare direct din vestiare.” Cred ca a inteles ca eram bine intentionat si nu vroiam sa stric imaginea la intrarea in salon cu fizicul meu derutant. Intru in piscina si dau la rame. Nu stiu cum pana mea dar scoabele astea aveau miscare numai spre jos… in sus nu vroiau sa se ridice neam! Parca imi ramasesera fiarele alea agatate de palme.. Of of, mai mai.. trag doo ture numa pe spate asa de relaxare cu ochelarii pe cap ca boby din dallas si ma duc le sezlong unde raman pana ma usuc.

As fi facut si eu o jacuza dar era destul de mica si plina de necunoscuti asa ca m-am carat repede pentru ca de data asta stiam toate cotloanele si nu mai puteam nimeri cine stie pe unde. Ma gandesc serios sa ma duc si maine ca o fo tare bine!

la showroom

Am fost acum doua zile la un showroom. Nu, nu m-am dus sa-mi iau masina ca acuma daca auzi de showroom trebuie sa fie neaparat showroom de cazane pe 4 roti. Nici nu am de gand sa-mi iau pentru ca avionul meu a scos noxe de nivel euro8 deci mai duce inca 500mii de km =))

Showroom-ul era cu produse care pe vremuri le gaseai de regula in magazinul universal la raionul sport sau la magazinul sport. Nu stiu cum era p-aici dar la mine la Braila le gaseam la Dunarea la etajul 4 parca. Intru cu gand sa vad un rucsac si eventual sa-l si cumpar. Stau la discutii cu cei doi oameni grozavi de acolo, vad o gramada de produse de profil, imi fac calcule, mai intreb, mai intra niste clienti, mai probez si un rucsac GoLite, ma mai asez pe o saltea Therm-a-rest, mai belesc ochii la ceva ustensile de gatit pe munte si uite-asa trec 2 ore. In cele din urma, dupa ce vad intr-un catalog niste corturi cu greutate pornind de la 1,3Kg pana la 1,8Kg cu capacitati de la 1 la 2+, mai vad si niste accesorii care amabalate le-as fi ascuns prin niste buzunare de popa daca aveam, ma hotarasc pe un rucsac de 60 de litri de 1,8Kg care era si la o promotie. Lucrat frumos, ingrijit, cu material alunecos (pentru ploaie), cu anumite portiuni de culoare portocalie pot sa ma angajez si la minister cu el fara sa am probleme de integrare.

Pana sa realizez ce scula de bascula mi-am achizitionat, unul din cei doi imi masoara coloana (pe verticala), celalalt scoate de undeva un fel de cuptor cu microunde dar mai mare pe care scria osprey, desface centura rucsacului si o baga cam 20 de min la copt. Intre timp imi explica putin care e treaba cu marimea rucsacilor si ca astia au S, M si L cam cum vin si tricourile. Cu ceva noroc se pare ca marimea mea este M la limita de sus si deci rucsacul de pe stoc fiind M poate fi reglat corespunzator ca sa nu am dureri de umeri si de spate.

Trec 20 de min, cuptorul face blink si centura coapta intra cu mine in cabina de proba unde cu pantalonii in vine si cu camesa ridicata ma chinui sa o strang pe solduri cu ajutorul unui baiat dragut din magazin. Dupa o fixare corecta pe sunci si mai apoi pe oase apas timp de 10 min pe solduri pana mi se raceste. In gandul meu.. oare unde am nimerit neica! Daca ar face astia si cu blugii tot asa n-ar mai trebui sa port curea si sa-i ridic de cate ori calc pe ei

In final se raceste treaba, scot centura, ma imbrac si ies din cabina victorios cu o centura custom pe grasimea mea din jurul bazinului. Oamenii foarte binevoitori mi-au montat-o la loc pe rucsac, am facut ultimele reglaje de inaltime, am strans din toate bretelele sa vad, simt ceva? Buna achizitie.. sa-l vad eu incarcat cum se comporta. Ca bonus pentru efortul depus atat de ei cat si de mine, am luat la pret promotional o portie de mancare pentru aventuri cu care sa ma desfat acasa sambata sau duminica la pranz.

Bag rucsacul cu macul in noul rucsac, il pun in spinare si imi iau ramas bun multumindu-le celor doi pentru bunavointa de care au dat dovada. In drum spre casa mai dau drumu la chingi si il las asa lejer. Mai mai ca imi venea sa-l intreb pe unu la shaormerie daca am ceva in spate ca eu nu simteam nimic

Doar pentru cunoscatori atasez pozele:

trotinex la intoarcere

Am spart orice previziune!

De la imeu pana in casa 40 min! Impreuna cu domnu’ nunez care mi-a cantat flamenco-jazz tot drumu am reusit chiar sa dezvolt cateva tehnici de conservare si recuperare a energiei.

traseu:

imeu – muncii pe stradute: 10 min

muncii – muncii: 4 min (adica am stat la semafuare ca tantalaul)

muncii – dristor la metrou pe mihai bravu prin parcarea aia lunga si apoi pe dristorului: 7 min

dristor – salajean: 13 min (fut! am prins metroul si ieseau puzderie din catacombe) pe dupa ambrozie era o veverita care desi m-a vazut ca vin tare din spate, in loc sa se fereasca, a strans mana prietenului ei =)) Oare ce credea ca poa sa faca trotineta ??? =))

salajean – trapezului: 6 min  - super trotuar pana la jumatate, putin la vale, apoi la urcare am bagat ca berila pana la final pe langa barca, unde o sa ma duc sa frig o bere )

GRAND TOTAL 40 min

In concluzie ajung mai repede ca metrorexu si pe aglomeratie cam cu 10 min mai greu decat cu turbo (fara sa socotesc plimbarile prin parcare daca nu am loc sau vre-o intepenire in trafic). Faci ceva conditie fizica mai ales la picioare si mai ales daca ii dai tare in goarna. Daca mergi lejer poate fi considerata o plimbare de relaxare – sa zicem 50-60 min si mai stau la un suc pe o terasa . Poti intra in orice dugheana fara sa cauti parcare si fara sa te gandesti unde lasi agregatu pentru ca il tii cu tine tot timpul. Cu bicicleta e mai nasol. Apoi daca te plictisesti intri la metrou si te dai prin statie ca e foarte buna gresia aia )

Dezavantajul major este ca mergi pe trotuare impreuna cu cetateni neatenti si haotici. Pe strada e cam nasol sa mergi pentru ca nu te baga nimeni in seama si te poti trezi cu o portiera in fata ) sau pe vre-o capota. Asfaltul e destul de grosier turnat fata de trotuare si ai frecare destul de mare. In plus cica au delimitat astia piste de biciclete pe trotuarele bucurestiului – fix pix ca nu se da nimeni din dreptul lor, ca sa nu mai zic ca arata jalnic dupa un an – spaga primariei!

Una peste alta merita sa mergi pe trotineta si am sa bag de cel putin doua ori pe saptamana.

Cu drag,

Aripocu

trotineta

Azi am venit pentru prima data la serviciu cu trotineta si pentru prima data cu un mijloc alternativ fata de mijloace de transport in comun sau avioane (mentionez ca nu am bicicleta). Am primit-o cado si cred ca e unul din cele mai frumoase cadouri primite de cand ma stiu mai marisor! In dotarea standard are doo amortizoare fata si unu spate, ghidon reglabil pe inaltime cu clic si rabatabil cu clanc. Sistem tool-less pentru rigidizarea sasiului, ghidonului si manerelor. Caroseria din aluminiu, jenti turnate, frana spate la picior direct pe roata sau din calcai ca la flinstones. Toarta pentru a putea fi transportata pe umar cu murdarirea tricoului. Forma aerodinamica si geam pentru vizualizarea de sus a amortizorului spate – par la ceas! =))

Asadar am plecat din trapezului, de unde am prins viteza maxima posibila pe sectorul 3 in panta de la dumbrava unde am fost chiar nevoit sa folosesc frana din dotare pentru a putea trece peste prima straduta in aceeasi formula. Viteza a fost destul de mare pentru ca vantul mi-a alterat sensibil auditia pe care o aveam in acest timp cu domnul prima la ifon. Am oprit la bancpost sa scot niste pistari ca azi e zi de rata si apoi am pornit spre dristor. Pe la ambrozie incerc sa ma dau la un raiffeisen dar era inca inchis.. normal.. niste ghebosi care vin cu masinile la serviciu si care nu apreciaza ca vreau sa le platesc la prima ora, de pe trotineta, ca un bun cetatean ce sunt pentru ca tin la sistemul financiar-bancar mondial si in acelasi timp la sanatatea planetei. Dau inainte si ajung la dristor cat ai zice peste fericit, trotuarul fiind destul de liber. 16 min de la plecarea de acasa – timp bun cu tot cu oprit la banca dar se putea si mai bun daca impingeam 3-4 babe din drum. Apoi cotesc pe dristorului si la mihai bravu ma dau intr-o balta unde derapez putin si murdaresc agregatu (eu am scapat). Trec pe partea stanga printr-o parcare lunga si aproape de muncii ma bag in alt raiffeisen, cu trotineta ce ziceti. Schimb valuta, dau la rata, ia ibanu, da chitanta, timp in care toti se uitau cu coada ochiului sa vada scula dar si nebunu’. Nu mi-a refuzat nimeni intrarea pe nicaieri pana acum.. poate din cauza socului cine stie. E adevarat ca nici nu am deschis inca foarte multe usi cu dansa dar inca mai am timp. De emotie, veverita de la ghiseu a scapat stampila pe jos si in general parea cam depasita de complexitatea tranzactiilor pe care vroiam sa le fac. Avea un ranjet pe care cu greu se chinuia sa-l ascunda pe sub mustati si imi tot cerea acelasi iban pana m-am prins ca eu de fapt ii dadeam altul.. sa fi fost totusi asta motivul emotiei.

In cele din urma ies din banca si la muncii fac stanga spre piata alba iulia unde e cecu’ mare. Ma bag in CEC (cu trotinexu bine’nteles), merg pana in capat la ghisee, o rezem de perete si ma asez la coada sa-mi platesc amenda pe care tocmai mi-am halit-o vineri de la o alta veverita blonda, politista de data asta (de altfel profesionista n-am ce-i reprosa). Stau la coada de ma satur si pana la urma reusesc sa platesc si sa ies. Ocolesc cladirea si caut in spate straduta lu’ popa lu’ nan care ma poate scoate in calea calarasi chiar la facultatea de somitati hyperion. In drum, vizitez un non-stop (nu imi trebuia neaparat non-stop ca nu era noaptea dar s-a nimerit acolo), imi iau o apa plata pe care am omis sa o iau inainte de drum si niste servetele, foarte bune pentru frunte, mai ales cand intri intr-un spatiu  “calduros” cum sunt bancile spre exemplu .

Trec de faimoasa facultate unde viitoarea clasa de politicieni si viitoarea generatie de artisti repeta de zor cu sanu si cu pulpa goala pe scarile institutiei si ma indrept spre imeu cu viteza umbrei mele crosetand rondul popa nan – tepes voda si apoi pe cel din strada ronda – mecet prinzand viteza maxima din sectoru’ 2 la intrarea in matei voievod unde fac dreapta si aproape din mers strang si rabatez ghidonul, pun scula pe umar pentru ca aproape am ajuns.

Timp total 1h 15min (cu opriri pe la banci si pe la nonstop-uri si cu ceva ocoliri pt. ca astia nu au deschis inca banci si pe stradute)

Estimez totusi 45 min fara opriri aiurea si pe masura ce capat antrenamentul adecvat si gasesc drumul cel mai bun sa merg spre 30 min, adica aproape cat fac cu turbo

politica

primesc link-ul catre blogu lu’ badea: http://www.mircea-badea.ro/blog/astia-fac-misto/

Ma duc si eu la om pe sait sa vad despre ce e vorba si vad niste reclame.  Ma uit, si reclama a doua care e la PDL, (era sa scriu PSD dar nu greseam foarte tare) se incheie ceva de genu’: “pedele la bine si la greu“. Mi-a venit in cap brusc urmatorul banc:

Era Ion pe patu’ de moarte si Maria langa el. Intr-un moment de luciditate, Ion ii spune Mariei:

- Auzi fai Marie, ai fost langa mine cand ne-au luat comunistii casa si am ramas pe drumuri..

-Am fost Ioane..

- Si cand am avut accidentu’ ala teribil, de am zacut la pat 2 luni, tot tu ai stat langa mine si m-ai ingrijit..

-Eu am fost Ioane..

- Da’ cand m-au dat afara de la munca si m-am apucat de bautura.. tot tu fost langa mine sa ma sprijini..

- Tot eu am fost..

- Atunci pleaca-n mortii ma-tii ca-mi porti ghinion!!!

=))