
Azi am venit pentru prima data la serviciu cu trotineta si pentru prima data cu un mijloc alternativ fata de mijloace de transport in comun sau avioane (mentionez ca nu am bicicleta). Am primit-o cado si cred ca e unul din cele mai frumoase cadouri primite de cand ma stiu mai marisor! In dotarea standard are doo amortizoare fata si unu spate, ghidon reglabil pe inaltime cu clic si rabatabil cu clanc. Sistem tool-less pentru rigidizarea sasiului, ghidonului si manerelor. Caroseria din aluminiu, jenti turnate, frana spate la picior direct pe roata sau din calcai ca la flinstones. Toarta pentru a putea fi transportata pe umar cu murdarirea tricoului. Forma aerodinamica si geam pentru vizualizarea de sus a amortizorului spate – par la ceas! =))
Asadar am plecat din trapezului, de unde am prins viteza maxima posibila pe sectorul 3 in panta de la dumbrava unde am fost chiar nevoit sa folosesc frana din dotare pentru a putea trece peste prima straduta in aceeasi formula. Viteza a fost destul de mare pentru ca vantul mi-a alterat sensibil auditia pe care o aveam in acest timp cu domnul prima la ifon. Am oprit la bancpost sa scot niste pistari ca azi e zi de rata si apoi am pornit spre dristor. Pe la ambrozie incerc sa ma dau la un raiffeisen dar era inca inchis.. normal.. niste ghebosi care vin cu masinile la serviciu si care nu apreciaza ca vreau sa le platesc la prima ora, de pe trotineta, ca un bun cetatean ce sunt pentru ca tin la sistemul financiar-bancar mondial si in acelasi timp la sanatatea planetei. Dau inainte si ajung la dristor cat ai zice peste fericit, trotuarul fiind destul de liber. 16 min de la plecarea de acasa – timp bun cu tot cu oprit la banca dar se putea si mai bun daca impingeam 3-4 babe din drum. Apoi cotesc pe dristorului si la mihai bravu ma dau intr-o balta unde derapez putin si murdaresc agregatu (eu am scapat). Trec pe partea stanga printr-o parcare lunga si aproape de muncii ma bag in alt raiffeisen, cu trotineta ce ziceti. Schimb valuta, dau la rata, ia ibanu, da chitanta, timp in care toti se uitau cu coada ochiului sa vada scula dar si nebunu’. Nu mi-a refuzat nimeni intrarea pe nicaieri pana acum.. poate din cauza socului cine stie. E adevarat ca nici nu am deschis inca foarte multe usi cu dansa dar inca mai am timp. De emotie, veverita de la ghiseu a scapat stampila pe jos si in general parea cam depasita de complexitatea tranzactiilor pe care vroiam sa le fac. Avea un ranjet pe care cu greu se chinuia sa-l ascunda pe sub mustati si imi tot cerea acelasi iban pana m-am prins ca eu de fapt ii dadeam altul.. sa fi fost totusi asta motivul emotiei.
In cele din urma ies din banca si la muncii fac stanga spre piata alba iulia unde e cecu’ mare. Ma bag in CEC (cu trotinexu bine’nteles), merg pana in capat la ghisee, o rezem de perete si ma asez la coada sa-mi platesc amenda pe care tocmai mi-am halit-o vineri de la o alta veverita blonda, politista de data asta (de altfel profesionista n-am ce-i reprosa). Stau la coada de ma satur si pana la urma reusesc sa platesc si sa ies. Ocolesc cladirea si caut in spate straduta lu’ popa lu’ nan care ma poate scoate in calea calarasi chiar la facultatea de somitati hyperion. In drum, vizitez un non-stop (nu imi trebuia neaparat non-stop ca nu era noaptea dar s-a nimerit acolo), imi iau o apa plata pe care am omis sa o iau inainte de drum si niste servetele, foarte bune pentru frunte, mai ales cand intri intr-un spatiu “calduros” cum sunt bancile spre exemplu
.
Trec de faimoasa facultate unde viitoarea clasa de politicieni si viitoarea generatie de artisti repeta de zor cu sanu si cu pulpa goala pe scarile institutiei si ma indrept spre imeu cu viteza umbrei mele crosetand rondul popa nan – tepes voda si apoi pe cel din strada ronda – mecet prinzand viteza maxima din sectoru’ 2 la intrarea in matei voievod unde fac dreapta si aproape din mers strang si rabatez ghidonul, pun scula pe umar pentru ca aproape am ajuns.
Timp total 1h 15min (cu opriri pe la banci si pe la nonstop-uri si cu ceva ocoliri pt. ca astia nu au deschis inca banci si pe stradute)
Estimez totusi 45 min fara opriri aiurea si pe masura ce capat antrenamentul adecvat si gasesc drumul cel mai bun sa merg spre 30 min, adica aproape cat fac cu turbo
Completat sub: cum sa imbini utilul cu jcucul, fetele mele | Tagged: bucuresti, bucurie, trotineta, veverite
Vrem poza si cu echipamentul de protectie!!! ca sa nu ii stricam pe aia micii …
e sport extrem pentru toti
)) – nu am echipament de protectie decat cartela de metrou
)
zuuper taree! asta cu trotineaua chiar m-a spart, pe bune, sa moara mama lu Frankfurt pe Oder! Pacat ca io, urat fiind, si la propriu si la figurat, nu ma iubeste nimenea asa de tare (!) incat sa-mi ia trotineta cu scarturi specioase si frane, ca m-as promena si io cu ea prin acest targ de belea, vorba cantecului. Macar ca io sunt batran ca planeta si nu mi s-ar sedea chiar asa bine nici pe patine, dar pe bobineta! Orisicatusi de cat, macar o poza puteai si tu sa pui pe blogan, sa te vedem (din fatza si profit) cat de bine ti se sede pe trotinuri si mopede. Asteptam cu interes, scarpinandu-ne sub fes. Provincia.
nu pun poze ca-mi stric imaginea de jmecher, formata in timp cu mare greutate .. hihi!